Atunci i-am ars două palme

Prefata de Luminita Marcu. "Povestirile sint absolut surprinzatoare prin umorul lor sec si negru, prin felul economicos in care sint scrise, prin morala (sociala) pe care o au bine incapsulata intr-o aparenta de gratuitate, de poveste spusa fara nici un scop, ba chiar intr-un fel nating, neindeminatic, cu toate amanuntele naive si cu instantaneele ridicole, de fotografie de epoca." (Luminita Marcu) "Autorul se impune atentiei in cuprinsul prozei reflexive de amara ironie, ce defineste romanitatea in postceausism." (Dan C. Mihailescu) "Cert este talentul acestui tinar prozator, care creeaza, practic din citeva linii, scene si personaje, intimplari si episoade memorabile – de obicei, comice." (Daniel Cristea-Enache)