Până când mă voi vindeca de tine

"Oare de ce, atunci când ne regăsim, suntem năpădiți de regrete!? Cum este posibil să ne întâlnim sufletul pereche, să-l lăsăm apoi să plece-n lume!? Oare chiar suntem condamnați la eterna reîntoarcere, la Uroboros!? Întrebări clocotitoare de viață, un volum al regăsirii de sine într-o lume a adaptării dificile, a ritmului tot mai alert, în care reperele se estompează. Iubirea și suferința par a fi una și aceeași stare trăită, dar mai ales simțită. Corina Ozon scrie despre oglinzile din noi, despre alegeri dificile și fugi, la capătul cărora de multe ori ne așteaptă fericirea îmbrățisării calde." (Cristian Munteanu, psiholog) "Te întrebi de unde vine succesul Corinei Ozon? Într-o lume în care vorbim foarte rar despre viața noastră secretă, cel mai adesea confidențial, cu unul-doi prieteni, la cafea sau la bere, și doar atunci când simțim că explodăm psihic, Corina a avut îndemânarea, îndrăzneala și talentul să tragă cortina de pe tabuurile pe care societatea, ipocrită, ni le impune. Să ne pună o oglindă în față și să ne îndemne să ne privim, cu curaj, călăuziți de personajelor ei. Corina Ozon face mai degrabă reportaj (a fost ani întregi jurnalistă de presă scrisă și TV) decât scrie romane. Reportaje despre nefericiri și clipe de extaz, despre supunere și revoltă, despre viață ternă și viață spumoasă. De ce reportaj? Pentru că și-a construit în timp niște comunități solide de cititori, având ca locuri de întâlnire Facebook-ul și Internetul. Nu a fost deloc simplu să stea serile și nopțile în discuții online cu membrii acestor comunități (e o povară totuși să te încarci cu nefericirile, angoasele și problemele pe care miile de cititorii ți le dau spre rezolvare, cerându-ți sfatul sau măcar să-i asculți). Astfel că cele mai multe dintre întâmplările povestite în cărțile Corinei sunt întâmplări autentice. Desigur că întâlnim și persoane, literați sau nu, care privesc superior cărțile Corinei Ozon. Mă întreb totuși – și sunt sigur că răspunsul este da – dacă nu cumva acești "critici" (cu ceva excepții, de pildă norocoșii care trăiesc o dragoste fantastică pentru un singur om, o viață întreagă) nu sunt ei înșiși niște ipocriți triști care salivează la unele pagini." (Victor Kapra, jurnalist) "Cuvintele Corinei Ozon nu iartă. Apasă, din nou și din nou, acolo unde avem oricare dintre noi miezul sufletului, și te obligă să trăiești fiecare pas alături de amintirile și de stările care ne sunt cele mai proprii, dar pe care de multe ori încercăm să le ignorăm pentru a ne apăra și pentru a putea merge mai departe. Asta reușește Corina Ozon: să fie lângă tine cu dulcele și cu amarul, cu clipele de fericire și de adâncă tristețe, cu începutul și cu sfârșitul. În definitiv, povestește însăși Viața." (Alexandru Voicescu, scriitor)